Musafir

Februarie 27, 2009

spring_is_near_by_valse_des_ombres

Spune-mi ca miroase a copaci infloriti, ca iesim cu bicicletele la plimbare, spune-mi ca nu va mai ninge pana la Craciun.
Spune-mi ca ne murdarim tricourile cu inghetata de banane, ca prindem rasaritul pe terase si ca avem papucii uzi prin iarba de la roua diminetii.
Spune-mi ca ne vom lasa gecile in dulap, ca atunci cand fumam vom sufla fum fara aburi reci, ca umflam baloane cu apa si ne facem aproape leoarca.
Spune-mi ca ai vazut primii ghiocei, ca deja ai dormit doar cu un cearceaf deasupra, iar geamul l-ai lasat deschis.

Spune-mi ca vine primavara!
De data asta e drept sa minti.

Join me for a cup

Decembrie 11, 2008

1586544627_6c638c76ff_o

Hai ! Dar acuma!

Destinatia: Trecut

August 7, 2008

Ne place sa ne intoarcem in trecut. Mai precis spus, iubim sa ne intoarcem in trecut. Sa desteptam amintiri de care stim ca ne este imposibil sa le transformam in deja-vu. Sunt momente alergate pe care simtim ca nu le vom putea întrece pana la linia de sfârşit, timpul devenind din nou învingător.
Cu toată conştienţa noastră asupra acestui joc frenetic de „prinsa”, auzim des voci ascunse ce vor sa ne trimită înapoi, ca si cum am mai avea o şansă in a retrăi clipe trecute.
Mai şocant este ca vocea nu provine dintr-un corp străin, dintr-o melodie sau o carte, dintr-un vuiet al frunzelor din copacii de lângă geam sau a hârtiilor ce se ridica pe strada când bate vântul.
E chiar vocea clipelor fericite.
Si pentru ca inima si ratiunea ar vrea sa lucreze impreuna din cand in când, ele nu găsesc decăt logica simplă, copilărească, dar poate imposibilă, de a te chema înapoi la momentele frumoase din viaţa ta, de fiecare dată când li se pare lor ca prezentul nu te inspiră să zambesti.

Si te întorci, încercând sa legi lucrurile ca si in momentele ce-au zburat ?

Sau nu, mai bine stai in fotoliul tău si preferi doar să-ţi readuci aminte, sorbind dintr-un ceai verde si trăgând incă un fum.

 

lollipop_3_by_seafoodmwg1.jpg

e ciudat cum orice lucru mic te face să devii dependent.

lucruri mici, banale, parca lipsite de importanta te fac sa vrei si sa vrei tot mai mult. lucruri care le faci la inceput doar de drag si care iti intra sub piele.
sunt detalii care pe moment par lucruri fireşti sau poate o joaca de copii; toate sunt atat de mici incat le pui pe repeat.

nu vorbesc despre tigări, alcool, ded, pilluri, internet, ci despre lucruri mult mai mici.

am dus dorul scrisului cu stiloul ca in clasele I – VIII pana si in liceu.
tinutul de mana iubitului cand mergi seara pe strada sau pe sub masa in bar.
creionul dermatograf sau rimelul ce-l porti mereu in geantă.
brelocul meu mare de la cheile casei, pentru a nu le pierde.
asa zisul strugurel pe care ea il tine in buzunarul de la geacă si îl foloseşte de fiecare data cand iese din casa.
cojile de portocala pe care le laşi câteva clipe pe masa pentru ca mirosul lor să-ti aducă aminte de Crăciun.
faptul ca primul lucru pe care îl faci dimineaţa e să deschizi winampul pentru a te trezi cu o melodie.
obsesia de a sufla puful păpădiilor de îndată ce le observi pe stradă, aşa pe la sfarsitul primăverii.

prima oara crezi ca e doar obişnuinţa, dar e ceva mult mai mare. O mica plăcere ce crează dependenta. cred ca am găsi o groaza de astfel de lucruri mici in viata fiecăruia dintre noi, iar uneori nici nu ne dăm seama.

Post despre nimic

Ianuarie 24, 2008

spank_it__by_este_gallery.png

ai avut vreodata sentimentul ca te gandesti la nimic si in acelasi timp te gandesti la toate?
la examene, la restante, la job, la ai tai, la ea, la el, la celalalt el, la cealalta ea, la faptul ca iti trebuie agrafe de birou, la cata cofeina bagi in tine in fiecare zi, la paltonul care trebuie spalat si nu stii cum sa o faci din cauza materialului, la faptul ca atunci cand erai mic aveai idei atat de speciale precum vanzator la magazinul de jucarii, doctor, pompier, cantareata, prezentatoare TV, caserita, tamplar sau electrician atunci cand venea vorba de „ce vei fi cand vei fi mare”, iar acum faci cu totul si cu totul altceva? se intampla sa te gandesti la iaurtul acela bun yoplait de capsuni, la terminarea proiectului la timp altfel nu intri in examen, la piesa aceea faina ce ai auzit-o razant intr-un mix intr-o zi si vrei sa o auzi din nou dar nu stii cum se numeste, la faptul ca vrei sa vezi soarele rasarind dar fiind iarna ti-e prea greu sa stai treaz pana la ora opt dimineata, la excursia aceea din munti si deja iti inchipui cum te vei da, dar apoi gandul la sesiune din toi iti dai orice avant, la bilete de tren si la bilete de avion low_cost, la faptul ai multe, prea multe haine verzi sau gri, la vacanta de vara sperand sa o petreci intr-un loc cat mai exotic si indepartat, la faptul ca moartea unor oameni talentati sau tineri este nedreapta uneori, la mirosul de lumanarii parfumate ce odata iti impodobea camera, la craciunul care a trecut prea repede anul trecut, la nevoia de labello natural atunci cand iesi din casa, la meciul dintre juventus si inter?
te-ai gandit vreodata ca poate gandesti prea mult sau prea multe deodata si uiti ce era mai important?

it’s here, baby!

Octombrie 19, 2007

1524130609_de7852336a_b.jpg

au venit peste noi! ne-au invadat toate!

frunzele galben-maro pe care risti sa aluneci, vantul ce-ti crapa buzele daca nu ai labello, un tmBase de 3 nopti luuungi, frigul ce-ti raceste nasucul si gatul fara un fular sau o esarfa potrivita, nucile care tot pica din pom pe aproape sa te loveasca in cap, musculitele ce se invart vitejeste langa strgurii violet proaspat culesi pentru vin, seminariile de la etajele preainalte ale universitatii si preacunoscutele liste cu prezenta la ore, orarele imbarligate si bobocii crispati, prison break-ul cu o noua inchisoare dubioasa si inca un sezon tras de par, merele acelea rosii suculente in fata carora devin o pofticioasa, crizantemele colorate cu mirosul acela neplacut, dovleceii ca mingile de bowling, trechurile in carouri dupa care trebuie sa intorci capul pe strada, iar apoi mania botineloe care de doua saptamani parca nu se mai sfarseste.

da, a venit….

si sa uit lubenitele mancate cu pofta dimineata pe terasa, ice tea-ul rece ce ma facea sa uit de canicula, flip flops -urile colorate in care ma simteam ca si cum as merge desculta, topurile preferate cu spatele gol, ciocolata topita de caldura ascunsa prin geanta, planurile de lenevit la soare pe sezlong si tot asa …

lost memories

Octombrie 16, 2007

ai-uitat.JPG

ai uitat cand mi-era rau si m-ai luat de mana.
ai uitat ca imi place mirosul de prajitura cu cirese.
ca mi-am pierdut stiloul preferat pelikan.
ca mergeam la opera din centru in clasa a9a.
cum fumam primele tigari pe scara unui bloc anume din complexul studentesc.
cand ne prefaceam ca nu am inteles nimc din lectie pentru a trage de timp.
ai uitat ca ma visai cand era noaptea senina.
ai uitat ca iti citeam seara tarziu nuvele.
ai uitat ca nu-mi placea supa la plic.
ai uitat de pastilele de pe birou.
ai uitat ca te sunam cand imi era frica.
ai uitat cand mancam kurtos kolac, afara ningea si noi inghetam.
ai uitat ca totul e limitat.
de remixul de la „ready or not”.
ca mancam multa primola.
ai uitat cat de des ne prindea ploaia.
ai uitat ca iti furam din tigari de fiecare data.
ai uitat ca eu am plecat…