10 Versiunea urâtă

Mai 19, 2008

Recunosc, e un post prea dur pentru un început de săptămână, însă am motive sa urăsc .
In sfârşit!
In sfârşit pentru ca tot timpul am fost de părere ca nu ştiu si nu pot să urăsc.
Si e ciudat sa se nasca in tine un pumn strans nepalpabil care te face sa strângi din dinti, sa vrei sa spargi sticle si sa dea foc privirii tale focusate prea tare pe ceea ce o râcâie.

Urasc fiecare floare crescuta pe marginea drumului pentru ca e singura, in loc sa-si înalţe frunzuliţele lângă celelalte de seama ei.
Urasc pe cei a căror haine miros a mâncare sau a prăjeală.
Urasc pe cele care au dinţii proeminenţi si rad cu toată gura.
Urasc sa-mi comentezi ca de ce imi rod unghiile tratându-ma ca pe un copil de 9 ani.
Urasc vanzatoarele de la fornetti pentru ca sunt aiurite si nu cred ca au mai mult de 8 clase.
Urasc sa aud copii urlând.
Urasc fiecare cuplu pe strada care se giugiuleste in statia de tramvai, lângă sina de tramvai sau in tramvai.
Urasc sa vad oameni neîngrijiţi.
Urasc uscaciunea gurii a doua zi dupa ce ai băut.
Urasc filtrele de spam pentru ca tot timpul isi fac invers treaba.
Urasc cand iti vine parul pe fata.
Urasc sa-mi cenzurez rândurile, doar pentru ca risc sa rup obişnuinţa.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: