Je ne sais pas

Aprilie 11, 2008

Daca spunem  „pierderi de memorie” sau „amnezie” e prea mult. Daca spunem ca „uitam lucruri mai putin importante” spunem prea puţin. Dar atunci cum sa numim faptul ca voluntar si, de cele mai multe ori, involuntar uitam? Eu as vrea sa denumesc asta ca si „un lapsus mental”.

Lapsus pentru ca, in fond si la urma urmei, tot iţi vei aduce aminte obiectele, zilele, discuţiile, fazele uitate.
Ai păţit sa uiţi titlul articolului pe care l-ai citit acum cinci minute?
Ti s-a întâmplat sa nu mai ştii daca lucrează sau nu prietenul mâine, chiar daca ţi-a zis acum zece minute? Sa-nu iti mai aminteşti ca acum trei veri te-ai deghizat cu fetele in „pin-up girls” cu ochelarii old skul ai mătuşii si v-ati furişat la party?
Ai uitat vreodată pentru ce te-ai încălţat si ai ieşit din camera?
Sa uiţi ce ai de făcut chiar in clipa in care începi sa faci acel „to do mintal”?
Sa te uiţi la boul la poarta noua când cineva repeta cuvinte pe care jura ca tu le-ai spus primul?
Iti mai aminteşti ce a spus ea săptămâna trecuta ca si-ar dori de ziua ei?
In aglomeraţia bulevardului nu mai şti unde ti-ai parcat maşina acum doua ore?
Nu mai şti cum se numea persoana cu care in clipa precedenta ai dat mana?
Ai fost la curs săptămâna trecuta, dar nici in ruptul capului nu-ţi mai aduci aminte despre ce s-a vorbit?
Si cel mai frustrant… ai uitat ce ai vrut sa zici?

Nu cred ca o agenda e cea care sa-ti aminteasca, pentru ca in acest „lapsus mental” nu intra doar calcule, intalniri si seminarii. E pulsat de amintiri si detalii pentru care nu am gasit inca motivul stregerii lor.
Dar pana la urma, de ce uitam? Am intrat in categoria „oamenilor mari” care sunt prea ocupati si obositi din cauza muncii, stresaţi din cauza examenelor, iritaţi din pricina copiiilor sau pur-si-simplu-urat, ne ramolim? Fumam prea mult sau faptul ca lenevim in fata compului sau a televizorului ore-n sir? Nu mâncăm sănătos sau pierdem prea multe nopţi in decibeli si fum de ţigară? Avem o viată prea alerta într-un urban agresiv?

Sa-ţi spun ca poate daca mănânci mai multe proteine, ciocolata amaruie si cereale dimineaţa,  sau daca te apuci sa citeşti câteva cărţi ori ieşi la plimbări in aer liber mai des, îţi faci un jurnal (cu lăcăţel) sau mesteci mai multa guma vei fi mai puţin avantajat sa uiţi lucruri? Oare merge?

Anunțuri

6 Responses to “Je ne sais pas”

  1. julie Says:

    freud are o explicatie foarte buna si penru asta 🙂
    si in plus, sa stii ca, pe masura ce iti exersezi creierul uiti tot mai putin. Nu stiu despre nutritie, dar stiu despre exercitiu.
    :*

  2. Andreea Says:

    pai scrii in jurnal, da tot uiti. iti amintesti doar atunci cand citesti :). da probabil ii bine sa il ai ca altfel nu-ti aminteai de loc unele treburi. eu de regula ma fortez sa nu uit. si am observat ca merge. cateodata pot sa tin minte toate propozitiile pe care le-am auzit intr-un dialog ditre mine si cineva. that’s cool

  3. Maria Says:

    @ julie.. pei ce argumente aducea domnul freud? (nu sunt o mare fana a lui)
    @ andreea, ce-ti dau ai tai de mancare? 😀

  4. Andreea Says:

    kinder bueno 😛

  5. Maria Says:

    taci tuh! dupa mars.. thatz my favourite 😀

  6. Andreea Says:

    la mine ii numero uno :))


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: