Teama de Cuvinte

Martie 8, 2008

b374a54f94910159.jpg

De cand ma stiu mi-a fost frica de cuvinte.
Mare mirarea a fost cand am realizat ca nu sunt singura.
De ce ne simtim ca si prinsi intr-o capcana de fiecare data cand gandim , dorim sau strigam in sinea noastra ceva?

Pentru ca acel ceva indiferent de ce marca de cuvinte ar imbraca, va determina reactii, va putea infrana sau porni iesiri, poate va spune adevaruri sau poate va creste minciuni. Nici nu se mai pune problema daca „cuvintele” sunt sau nu cea mai puternica arma sau chiar scut al unei persoane. Intr-adevar, ele pot ataca si lovi mai adanc decat orice arma si in acelasi timp pot cura rani adanci.

Si daca prin toate frazele de mai sus, eu nu am facut decat sa-ti intaresc teama si reticenta ta fata de vorbe, am facut rau. Poate ce citesti acum ti se va parea cel mai mare cliseu posibil, dar a avea teama de cuvinte e ca si cum nu ti-ar placea trandafirii pentru ca au spini. E o treaba inutila care niciodata nu te va ajuta cu nimic si nu-ti va aduce in veci vreo satisfactie, indiferent pe ce plan. Faptul ca tii in tine probleme, idei, dorinte, vise, reprosuri sau pareri, in mod evident nu va da roade, iar nici exprimarea nu-ti garateaza asta, dar, in cel mai rau caz, macar stii ce nu ai castigat si atat.

La ce bun sa le cunosti doar tu, cand in sinea ta explodezi de o logoree reprimata?
La ce bun sa ai asteptari, daca nimeni nu stie unde anume trebuie sa se urce pentru tine?
La ce bun sa ai dorinte, daca nimeni nu stie ce cadou ti-ar placea?
La ce bun sa ai vise cand lipseste ardoarea unei povestiri?
La ce bun sa taci avand o speranta goala ca lucrurile se vor schimba cu o bagheta magica dintr-o data?

Prima faza, cred eu, e sa recunosti de fapt ca ai o mica problema si nu poti sa faci fata cuvintelor de teama consecintelor. Recunoaste apoi ca acele consecinte sunt minore fata de importanta dorintelor tale.

Apoi…. Fa-le cu pixul pe o foaie, arunca-le intr-un mail, imperecheaza-le cu un ceai si o lingura de miere, insiruie-le pe peretele camerei, deseneaza-le pe praful masinilor de e strada, stranuta-le afara, ia-le cum vrei tu, stropeste-le cu bere, dar foloseste cuvintele, exerseaza-le. Si crede-ma, ele isi doresc sa fie uzate.

Nu imi amintesc sa fi fost o zi anume cand mi-am dat seama ca tinanad in mine, nu doar ca devin predispusa la ulcer sau nu as avea nimic tot ceea ce am astazi, dar as fi cea mai mare fraiera.

Anunțuri

3 Responses to “Teama de Cuvinte”

  1. julie Says:

    tot postul e foarte adevarat…pe mine m-a ‘colpit’ intrebarea: la ce bun sa ai asteptari daca nu stie nimeni pana unde trebuie sa urce pentru tine?
    e minunat scris, dar tot ce ai zis e foarte greu de aplicat. trebuie un exercitiu permanent, un control al cuvintelor care sa nu jigneasca, dar nici sa nu fie mucegait de dulci…
    :*

  2. Maria Says:

    multumesc pui :o)
    da, intr-adevar e greu de aplicat, de aceea trebuie exersat la infinit, pana cand devine o mare obisnuinta si nu vei putea altfel … sper :*

  3. Andreea Says:

    am auzit de la cineva ca mai trebuie sa si taci cateodata. la prima vedere pare un sfat bun, dar nu stiu cat poate sa rezolve 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: