surprize surprize

Toti suntem nişte surprize!
Izbucnim din apartamentele sau casele noastre ca din cutiuţele de metal de prăjituri daneze sau ca si clownii cu arc care sar din vreun carton albastru.
Nu ai idee in veci daca surpriza va fi una blândă, isterica, plăcută sau răutăcioasă, la fel cum nu poţi sa ghiceşti întotdeauna ce vei primi cadou de ziua ta.
Chiar mai mult decât atât, imprevizibilul din fiecare zi e o surpriza in sine.

Precum rochiţa cu carouri găsită într-un magazin ascuns si necunoscut la preţ special.
O carte recitită după doi ani si diferenţa imensa intre naraţiunea de acum si naraţiunea prinsă când erai cu doi an mai tânăr.
Ploaia cu picături “cat China” care te prinde in drumul tău lung spre casa si pentru ca nu ai umbrela nu faci altceva decăt sa-ţi continui drumul, lovind din tenişi uitându-te din când in când in sus si minunându-te de picături. Grila idioată de la examen căreia nu-i poţi face faţă in dimineaţa respectivă.
Controlori RATT ce se avântă in tramvaie la ora 7 dimineaţa când tu abia te târăşti de la vreo petrecere.
Apariţia de oameni dubioşi cu chitare si cafele care se perinda pe lângă tine si banca ta din parc.
Incercarea de a manca usturoi si digestia crunta de apoi.
Ciresele primite gratis doar pentru ca vânzătoarea din piaţă dorea sa-si facă putina publicitate.

Si nu doar atât, imprevizibilitatea personajelor din viaţa fiecăruia dintre noi sau efectiv imprevizibilitatea noastră, dau peste cap orice tentativa de “schedule” pe care am vrea sa o urmam.

Cu reacţiile neaşteptate cat ai spune “peste”, prin refuzurile contrare dorinţelor tale, alături de glumele, fie proaste fie drăgălaşe, prin simple întrebări sau grave constrângeri urmate de tăcere sau de deschiderea cuştii unde se îngrămădesc nervii, cu încurajări cu carul atunci când e nevoia mai mare sau poate deloc, si mai ales prin acceptarea bulinelor negre celor dragi ţie sau continuarea crizelor pentru ca bulinele nu devin albe.

Sunt surprize care ne pleznesc începând cu clipa dimineţii, când spre surpriza picioarelor şlapii nu sunt lângă pat, si isi iau o pauza abia dupa 24 de ore, timp in care te ajuta sa nu trăieşti o viată monotonă.

 

file:///C:/Documents&Settings/Give

Tocmai mi-am dat seama.
O groaza de teorii s-au prabusit. O tona de impresii s-au sfarsit. O caruta de invidii s-a rasturnat.

Nu exista ca unul sa aibe mai mult decat celalat. Nimeni nu primeste mai mult decat vecinul sau.
Totul depinde de ceea ce ai dat.
Oare putem depasi idea de cliseu cand vine vorba despre “a darui si a primi inapoi” ?

Te intrebi oare de ce unul sau una are parte de anumite lucruri (nu ma refer la cele materiale!) intr-un mod aproape gratuit?
Insa lucrurile nu raman asa pentru ca orice dar primit are un pret de platit, fie ca e inainte de a ajunge la destinatar, fie ca e dupa.
Pana la urma, primesti ceea ce daruiesti si vice versa.

Nu e vorba de ce ne spuneau parintii cand eram mici “Fii cuminte, iar Mosul iti va aduce rasplata.”, si nici despre zicalele de genul “Cat dai, atat primesti!” sau “Roata se intoarce intotdeuna”, dar in fond aici se rezuma fiecare consecinta a actiunilor noastre si poate doar asa, vom fi cu adevarat fericiti, primind inzecit si insutit ceea ce ne doream, intr-un sfarsit.

Cred ca mi-am murdarit balerinii prin noroaie si mi-am julit palmele destul, primindu-mi astfel partea in care rautatile si barfele s-au intors.
Abia astept ziua in care camioanele se vor revarsa in fata mea cu bunatati.
Abia astept dimineata cand cand ma voi trezi cu pachete si cutii de bucurii.
Abia astept seara in care voi pasi pe covoare de zambete si perne de bomboane.

Buna Dimineata

Spuneam si mai demult ca nu sunt o persoana care sa se trezească dimineaţa cu uşurinţă.
Tocmai din cauza asta mi-a venit idea cum ca dimineaţa ar trebui sa ne satisfacem toate poftele si dorinţele posibile astfel încât clipa de cosmar cand esti nevoit/a sa dai la o parte pătura de pe tine, sa devină mai puţin usturătoare si friguroasa.

Dimineaţa daca tu vrei sa iei pe tine pantalonii roz din copilărie (in cazul in care te mai încap), nimic nu trebuie sa te oprească.
Daca îţi vine un gând de a manca la micul dejun spaghette cu pesto, pune-ţi deja apa la încălzit.
Daca îţi doresti căpşuni cu zahar si suc de portocale, sau cafea si supa crema de Bruxelles urmată de un crap la proţap sau un chec pufos, porneşte spre bucătărie direct in pijama.
Daca de dimineaţa eşti pornit/a pe fapte mari iar ea/el nu e lângă tine in pat, sari gardul vecinului, fura-i o floare si du-te atunci spre gardul ei/lui.
Daca dimineaţa iti place sa leneveşti pana te trezeşti de’a binelea atunci ramai in pat si fa-ti plăcerea asta alături de un ceai cald, cateva reviste si un playlist pe măsură, iar in cel mai rău caz deschide televizorul.
Dimineata ar trebui sa fie legal sa fumezi orice atata timp cat te face sa zambesti de la primele ore.
Dimineata ar trebui sa fie intotdeuna asa cum vrei tu, daca asta e conditia de la care porneste o zi buna.

Dimineaţa nu ar trebui sa aibă limite, ar trebui sa fie doar o bucata mare plina de ore in care totul sa devină posibil pentru a-ţi aduce zâmbetul pe chipul acela somnoros.

Dimineaţa ar trebui sa devină o scuza plauzibila pentru orice situaţie.
“De ce ai tricoul luat pe dos?” “Pentru ca l-am luat dimineaţa pe mine.” “Aaaa, mă speriasem ca s-a întâmplat ceva grav.
“Cum ai putut sa pierzi tramvaiul, sa nu mai ajungi la scoala si sa pici examenul?” “Pei, era dimineata!” “Ahhh, in cazul asta, e ok!”
“De ce naiba nu mi-ai răspuns la telefon?” “Pentru ca era dimineata .. si stii ce voce am când sunt proaspăt trezit.” “Vaaai, trebuia sa-mi fi spus asa de la inceput! Nicio probelma!”
“Cum ai putut sa pierzi atâţia bani? Unde ţi-era capul?” “Era foarte devreme.. ora 7 dimineaţa!” “Atunci înţeleg. Las’ ca ne împrumutăm”
“M-ai lăsat balta de fata cu toată lumea!” “Iubito, tocmai ce mă trezisem..” “Intr-adevăr păreai cam somnoros, deja mi-a trecut!”
“Ai rupt mana bietului vecin! Ce-ţi veni???” “Dar tu crezi ca ora 8 e ora sa dai cu bormaşina prin pereţi? “

Si poate ar mai fi si alte mii de situaţii in care primele ore sa te salveze de la gafe si lucruri nedorite prin simplul fapt ca ai parul ciufulit, ochii rosii si meriţi sa fii trezit daca nu cu lucrurile pe care le vezi imposibile de frumoase de facut in pijamale, atunci macar cu un cer senin si cu un mic dejun la pat.

Dar singura întrebare de la sfârşit rămâne … cat timp ar dura atunci o dimineaţă ?

 

Ce vor barbatii?

Ce vor barbaţii? Ce fete îşi doresc? Adevărul?
Fetelor, now you have it!

Bărbaţii vor fete complicate, le vor pe cele cu comportament haotic, de la care sa nu stie niciodată la ce sa se astepte.
Barbatii vor fete care stiu intotdeauna ce-si doresc, dar arata ca nustiu.
Bărbaţii vor femei puternice, dar care se prefac ca nu au habar doar pentru placul lor, pentru a le menaja dorinta de protectie.
Bărbaţii vor sa fie lasati sa cucereasca, dar sa nu fie prea greu. Deci alegeţi pentru o vreme masca de “fată rece” despre care am vorbit acum câteva săptămâni.
Barbaţiivor să-ţi arate ca sunt curajoşi, iar pentru asta trebuie să le dai ocazia, aşadar nu te arăta prea responsabilă pentru ceea ce ţi se întâmplă.

Bărbăţiilor le place să gătească! Da! Pentru femei! Deci, încetează să te mai umfli in pene in prezenta lui cu ce supe, spaghette, paneuri si sărmăluţe ştii tu sa faci, sau daca relaţia e într-un stadiu mai avansat, ia te rog o pauza de la cratiţă si invita-l sa-ti gătească ceva bun si delicios aşa cum doar el ştie. Având in vedere ca o va face pentru tine special acorada-i creditul asta si lasă-l sa te surprindă!

Bărbaţii vor tot timpul să facă lucruri drăguţe, precum cadourile, deci dă-le indicii asupra ceea ce îţi doresti.
Le place sa dăruiască nu doar pentru posibila “răsplată” din partea noastră, dar si pentru a le face să zâmbească, deoarece zâmbetul nostru generează in ei un sentiment de reuşită. Asa că, fetelor, scoateţi-vă din vocabular fraza “Nu pot sa accept asta!”. Desigur ca poţi să accepţi un cadou pentru ca a dărui ceva in schimb nu e si nu a fost niciodată obligatoriu. Rămâne doar la alegerea ta. Astfel un cadou refuzat este o bila neagră pentru fete.

Iar ele ….
Ele trebuie să provoace confuzie, dar sa fie amuzante in acelaşi timp.
Ele trebuie sa zâmbească întotdeauna, pentru că nu există fată care când zâmbeşte să nu fie frumoasă.
Să fie deschise si misterioase in acelaşi timp.
Să spună totul, dar de fapt sa nu spună nimic, punându-te doar pe gânduri.
Trebuie să fie ocupate mai tot timpul, iar atunci când băieţii roiesc in jurul lor trebuie privite, observate si protejate pentru că sexul masculin are in sânge nevoia de “a proteja” si dorinţa de a “a poseda” , astfel încât nu poţi si nu trebuie sa flirtezi cu altcineva in prezenta lui, decăt daca doresti să-i aminteşti dragului de băiat că e nevoie să facă ceva pentru a-ţi distrage atenţia de la acel “flirtor”.
Ele trebuie să fie imprevizibile astfel încât ei să fie luaţi pe sus, chiar atunci când nu se aşteaptă, astfel toată situaţia devine mai provocatoare si mai intrigantă – in toate modurile posibile.

Nu e joc, nu e un film sau o poveste.
Sunt poate răspunsuri la întrebări la care te-ai gândit de multe ori, dar nu le-ai dat prea mare importanţă.
Poate, in sfârşit, zicalele precum “Barbaţii sunt nişte porci” sau “Femeile nu ştiu niciodată ce vor” vor fi extirpate din discuţiile, mintiile, concepţiile noastre si din ziarele si revistele de doi bani.

There you go!

What about gettin’ old?

Ma inspaimanta gandul de a imbatrani.
Nu din cauza ridurilor fetei sau a pungilor de sub ochi.
Nici vizibilitatea venelor de pe maini sau a varicelor de pe picioare nu ma sperie.
Poate nici tremuratul vocii, nici mersul care depaseste timpul semaforului si nici fierele albe nu imi dau mai multi fiori decat un singur lucru. O singura fraza. O singura atitudine. O ultima aberatie.
Mai mult decat orice, ma ingrijoreaza fraza “Cand era pe vremea mea….”.
Nu vreau sa ajung sa spun ca pe vremea mea baietii purtau lanturi la blugi, fetele purtau tenesi cand isi luau rochite sau tocuri in combinatie cu bluze lungi pana la genunchi si colanti. Pe vremea mea baiatul nu era obligat sa te conduca pana acasa, ci pana in statia de taxi.
Pe vremea mea cand ma durea gatul eram sfatuita sa mananc inghetata.
Pe vremea mea puteai sa intri pe net doar de pe comp si mobil.
Pe vremea mea sa stai in casa sambata seara era o absurditate.
Pe vremea mea…

E o fraza atat de fatala si definitorie. E un “Gata”!
Ca si cum doar atunci vremea era a ta.
Doar atunci erai prieten cu timpul.
Doar atunci ai trait.
Doar atunci a meritat sa faci orice.
Ca si cum lucrurile ce le intalnesti la batranete nu au sens pentru ca oricum ziele se indrepta spre un final.
Daca a imbatrani inseamna a refuza sa mai vezi lucrurile frumoase in fiecare dimineata chiar daca in dimineata aceea uitandu-te in oglinda iti numeri ridurile, daca a imbatrani inseamna a continua sa traiesti doar cu niste amintiri in brate de dragul vremurilor trecute, atunci eu refuz sa imbatranesc vreodata!!

Taguri peste Tage

Inca doua taguri ma pandesc dupa coltul usii.
Nu am incontro, le las sa ma prinda, dar sunt ultimele, promit!
Fara suparare si incruntari, ultimele!

Prima vine din partea Danei si imi cere sa-mi pun playerul pe shuffle lasandu-l pe el sa aleaga raspunsuri pentru cateva intrebari de genul:

1. Cum te simţi azi?
Brooklyn Funk Essentials - I got cash (Cred ca e de bine atunci )

2. Vei ajunge departe în viaţă?
Zion I – Rockin‘ ( Daca e Rockin’ e Clar!)

3. Cum te văd prietenii tăi?
Mattafix – Older .. ( “Batrana” sau “Matura”?)

4. Te vei căsători vreodată?
M.I.A. & diplo – Two Bit Rhythm (Sa inteleg ca de 2 ori sau cum?)

5. Care e tema preferată a celui mai bun prieten?
The killers – Midnight Show (Nu e de rau deloc)6. Care e povestea vieţii tale?

6. Care e povestea vietii tale?
Kid Fresh – Touch it (O poveste mai kinky?)

7. Cum era în liceu?
Gentleman – All that you had (Tot? Nu cred..)

8. Cum poţi avansa în viaţă?
Bonobo – Gypsy (Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! nu tigani! nu!!)

9. Care e cel mai fain lucru la prietenii tăi?
Wax Tailor – Our Dance Feat. C

Tinere aberatii

 

Azi aberez.
Aberez despre propria persoana.
Aberez sperand sa nu deschid usa prea larg narcisismului si sperand sa nu faca nimeni diabet zaharat.
Aberez pentru ca asa am primit instructiuni.
Aberez despre ce-mi place si ce nu-mi place la mine.

Nu-mi place ca sunt o fire care se supara usor pe oameni, doar pentru ca imi place sa vad ce fac acestia pentru a-mi castiga iertarea.

Imi plac gusturile mele rafinate in privinta muzicii, nu-mi place ca nu ma implic la scoala in mai nimic.

Nu-mi place faptul ca nu stiu sa gatesc decat cartofi la cuptor, cartofi inabusiti, paste si partea de inceput a unei supe, dar imi place idea de a invata sa fac si altceva intr-un viitor mai indepartat.

Imi place la nebunie cand port tocuri. E mersul, statura si sunetul pe care acestia il provoaca, nu-mi place cum arat dimineata dupa ce ma trezesc.

Imi plac alunitele primite de la tata, cea de deasupra buzei si cea de langa spranceana dreapta, nu-mi place ca nu am rabdare.

Sunt curioasa de Anutz, Andreea si Richie

Am uitat ca imi doresc..

Ieri am primit un cadou dragut pe care uitasem demult ca mi-l doream.
O cutie de bijuterii, mai exact o cutie pentru cercei.
Mare, incapatoare, cu doua etaje micute, maro si din lemn.
Cu cheita.

Si uite asa mi-am adus aminte de multe dorinte si planuri, pe care cu vointa sau fara, le-am inchis si am uitat de ele.
Ar fi:

~ sa invat sa calaresc

~ sa lucrez la si pentru un radio

~ sa am o ferma unde sa cultiv lubenite (despre asta intr-un post viitor)

~ sa merg in China pentru a cunoaste ursul panda in propriul sau habiat

~ sa imi perfectionez portugheza mea de incepatori

~ sa manc mai des “vata pe bat” in varianta roz fara sa-mi pese ca-mi face degetele lipicioase

~ sa vizitez taramul brazilian, nu de alta dar pur si simplu a atrage cultura lor

~ sa am un apartament cu 3 camere doar pentru mine (apare egoismul meu nemasurabil)

~ sa am o relaie stabila cu un tip cu care sa nu ma plictisesc in prima luna

~ un dulap cu rafturi doar pentru pantofi si tenesi

~ sa public 3 carti la viata mea

~ sa nu mai am restante

~ sa locuiesc la Londra macar 6 luni

~ un revolver, fara sa fiu nevoita sa-l folosesc vreodata

~ un set de cescute pentru ceai

Later edit:

~ imi doresc un Polaroid

4 martie 2008

Scunsa, Leapsa si Prinsa

Atatea joculeţe si ghicitori umbla prin reţeaua asta de informaţie încât am primit teme de casa. Doua chiar. Si nu sunt usoare.
Una vine de prin luna decembrie (shame on me) de la Ruxish si mă intreabă despre trecut si prezent in special:

BEST
1. Male friend: nu exista prietenie între un băiat si o fata, deci nu mai sunt “best bboys”
2. Female friend: nu duc lipsă, ce-i drept, însă una e 8h din 24 cu mine (“banana… zii si mie ceva!” )
3. Vacation: grea… Cheile Butii 07 sau Lisabona 06
4. Age: 16 ani
5. Memory: tot ce ţine de Lisabona 06

WORST
1. Time of day: când trebuie să mă trezesc
2. Day of the week: Miercuri.. e aşa in mijloc.. nu-i nici cum
3. Food: sparanghel cu orice!

it’s raining, baby!

.. and i love these guys!

au un premiu tare dragut din partea mea