Vreau un balon!

Am scris si mai demult, daca nu ma insel, despre faptul ca noi greu ne dam seama de puterea cuvintelor.
Se aseamana cu o limita greu de observat atunci cand o sari, cu panza fina de matase foarte putin vizibila pe intuneric, cu linia orizontului vara pe un camp la apus; si mergi in continuare drept inainte, crezand ca mai e mult pana o ajungi, dar de fapt cu fiecare pas de-al tau o traversezi fara sa realizezi.
Si tocmai pentru ca replicile, frazele, discutiile si cuvintele acide, in general,  au o greutate aparte si nu stii cand e bine sa le bagi in seama sau nu, ca si examenele si restantele care ma pandesc, la fel ca momentele in care ai vrea sa-ti faci o cafea, dar cutia e goala, la fel ca obstacolele ce apar doar cand vrei sa-ti continui drumul.
Si clipele de genul ma fac sa-mi doresc nici mai mult nici mai putin decat un balon …
Un balon cu aer cald.
Sa ma zboare pe unde vrea el.
Sa iau cu mine pe cine vreau eu.