file:///C:/Documents&Settings/Give

Tocmai mi-am dat seama.
O groaza de teorii s-au prabusit. O tona de impresii s-au sfarsit. O caruta de invidii s-a rasturnat.

Nu exista ca unul sa aibe mai mult decat celalat. Nimeni nu primeste mai mult decat vecinul sau.
Totul depinde de ceea ce ai dat.
Oare putem depasi idea de cliseu cand vine vorba despre “a darui si a primi inapoi” ?

Te intrebi oare de ce unul sau una are parte de anumite lucruri (nu ma refer la cele materiale!) intr-un mod aproape gratuit?
Insa lucrurile nu raman asa pentru ca orice dar primit are un pret de platit, fie ca e inainte de a ajunge la destinatar, fie ca e dupa.
Pana la urma, primesti ceea ce daruiesti si vice versa.

Nu e vorba de ce ne spuneau parintii cand eram mici “Fii cuminte, iar Mosul iti va aduce rasplata.”, si nici despre zicalele de genul “Cat dai, atat primesti!” sau “Roata se intoarce intotdeuna”, dar in fond aici se rezuma fiecare consecinta a actiunilor noastre si poate doar asa, vom fi cu adevarat fericiti, primind inzecit si insutit ceea ce ne doream, intr-un sfarsit.

Cred ca mi-am murdarit balerinii prin noroaie si mi-am julit palmele destul, primindu-mi astfel partea in care rautatile si barfele s-au intors.
Abia astept ziua in care camioanele se vor revarsa in fata mea cu bunatati.
Abia astept dimineata cand cand ma voi trezi cu pachete si cutii de bucurii.
Abia astept seara in care voi pasi pe covoare de zambete si perne de bomboane.