What about gettin’ old?

Ma inspaimanta gandul de a imbatrani.
Nu din cauza ridurilor fetei sau a pungilor de sub ochi.
Nici vizibilitatea venelor de pe maini sau a varicelor de pe picioare nu ma sperie.
Poate nici tremuratul vocii, nici mersul care depaseste timpul semaforului si nici fierele albe nu imi dau mai multi fiori decat un singur lucru. O singura fraza. O singura atitudine. O ultima aberatie.
Mai mult decat orice, ma ingrijoreaza fraza “Cand era pe vremea mea….”.
Nu vreau sa ajung sa spun ca pe vremea mea baietii purtau lanturi la blugi, fetele purtau tenesi cand isi luau rochite sau tocuri in combinatie cu bluze lungi pana la genunchi si colanti. Pe vremea mea baiatul nu era obligat sa te conduca pana acasa, ci pana in statia de taxi.
Pe vremea mea cand ma durea gatul eram sfatuita sa mananc inghetata.
Pe vremea mea puteai sa intri pe net doar de pe comp si mobil.
Pe vremea mea sa stai in casa sambata seara era o absurditate.
Pe vremea mea…

E o fraza atat de fatala si definitorie. E un “Gata”!
Ca si cum doar atunci vremea era a ta.
Doar atunci erai prieten cu timpul.
Doar atunci ai trait.
Doar atunci a meritat sa faci orice.
Ca si cum lucrurile ce le intalnesti la batranete nu au sens pentru ca oricum ziele se indrepta spre un final.
Daca a imbatrani inseamna a refuza sa mai vezi lucrurile frumoase in fiecare dimineata chiar daca in dimineata aceea uitandu-te in oglinda iti numeri ridurile, daca a imbatrani inseamna a continua sa traiesti doar cu niste amintiri in brate de dragul vremurilor trecute, atunci eu refuz sa imbatranesc vreodata!!