Prada, prada, vrei ostasi?

Ce e de făcut cu oamenii care întind capcane?
Oamenii care privesc după coltul clădirii si aşteaptă să prinzi momeala. Evident,
la început pari blânzi ca mieluşeii, puri ca pruncii, inofensivi ca greierii
si calmi ca un lac.
Sunt oameni al căror chip il retii mai greu sau le uiti usor numele.
Sunt acei pe care nici prin gând nu ti-ar fi trecut să-i acuzi de ceva vreodata.
E de apreciat cu cată minuţiozitate, atenţie si răbdare trebuie sa se inzestreseze pentru a-si pune in aplicare planul.
Să astepte o amicitie, să o intretină, să aducă constant îmbunătăţiri si să facă lucrurile să pară atat de inflorate.
Te studiază, te incurajează, te apreciează la un moment dat, e langa tine in momentele care par să se clatine, ca apoi sa ajungă să te cunoască.
Iar acesta potenţială victimă se obisnuieste.
Cu prezenta, căldura, pasiunea, umorul, drăgălăşenia, aprecierea conspirativă a omului care poate lua numele de “agresor” sau efectiv, “omul acela care pare de treabă”, care in mai mult sau mai putin timp – asta depinde de natura scopului propus – va musca cu putere din satisfactia pe care i-o ofera o prada la pamant.
Sunt oameni care te pun jos. Da, nu te preface ca nu ai observat asta pana acum. Chiar crezi ca lucrurile sunt atat de roz? Ca bomboanele colorate cresc pe garduri? ca balonasele in forma de iepurasi si ursuleti se dau pe gratis cand iesi pe usa casei tale? Ca tipul transpirat, nebarberit si murdar din intunericul statiei de autobuz e doar un simplu calator care te priveste dubios pentru ca azi ai pus pe tine rochita cu buline sau posetuta primita cadou de valentine’s day? Sa fim seriosi!
Si ce faci? Te inchizi in casa si iti rozi unghiile pana in carne? Stai invisible pe messenger?
Iti obligi fratiorul mai mare sa te urmareasca ca nu care cumva….? Sau devii o persoana paranoica care analizeaza orice reactie sau discutie pana in panzele albe? Refuzi orice alta apropiere? Iti faci orez cu lapte cum pregatea mama cand erai mic si te ascunzi sub plapumioara ta? Sau te inchizi in tine si devi un frustrat doar pentru ca odata si odata ai fost naiv?

Poate daca te-ai privi cu mai mult respect, in primul rand, ti-ai da seama ca doar un om mult prea slab renunta atat e usor.
Nu-ti spun sa rasplatesti cu aceasi moneda, dar cand crezi ca va veni vremea sa nu te mai lasi calcat/calcata in picioare si sa vezi ca persoana ta valoreaza mai mult decat ziua, noaptea, saptamana sau anul, clipa in care ai fost tradat/a. In orice fel.
Data viitoare cand vezi vanatorul sau vanatoarea spune-i: “Nu-mi pasa ce faci, poti să te dai si cu fundul de pământ de milioane de ori. Nu am să te întreb dacă te-ai lovit. “
Si sa nu intrebi. Sa pleci.