ne jucam…nu ne jucam

 

do u like playin’ hard to get?
recunoaste! o faci si tu atunci cand el te supara si vrei sa-l tii pe jar, cum se spune in romaneste, pentru ca a apoi sa te bucuri un pic mai mult de o imbratisare decat una initiala.
o faci si tu atunci cand inca nu stii exact ce se intampla … “ma place”, “nu ma place”, “e dragut”,”e dragut tare de tot, dar nu vreau sa par disperata”, “nu e dragut deloc”…

lasam impresia astfel ca avem nevoie de tertipuri pentru a fi cu cineva…
ne ascundem sentimentele doar pentru a putea fi apoi cu persoana draga?
ne este teama ca apoi riscam sa devenim vulnerabili, iar celalalt nu va fi interesat de noi sau se va juca?
toate astea suna ca si un mare balon mincinos: ne complacem in a ne arata neinteresat/a de cineva pe cand in sinea noastra rabdam, urlam si fierbem spre a ne arata afectiunea.

iar apoi recunoastem ca fara acest joc “inocent” lucrurile stau prea la locul lor si sunt prea previzibile astfel incat se cere o diversiune care sa nu duca altundeva decat la o situatie in care esti si in prezent, doar ca mai imbunatatita si cu mai multi fluturi in stomac.
intrebarile, framantarile, bataia de cap, nelinistea si stresul pe care jocurile astea le provoaca sunt delicioase cand isi ating scopul.

dilema pana la urma e asta: sa ne mintim gingas pentru a ne exprima dragostea intr-un final sau sa lasam dragostea asternuta asa cum vine ea?
ar trebui sa existe o conventie care sa interzica “to play hard to get” sau ne prefacem in continuare ca nu vedem nimic, in timp ce tu stai si astepti telefonul acela sa sune…. ring ring