win some, lose some
octombrie 5, 2007
imi spune cineva “un alt an a pierdut si un alt an a castigat” , iar eu nu-l iau intr-un mod pur cliseic de genul “s-a mai dus un an din viata mea”, “am mai imbatranit cu inca un an” si toate isteriile fara rost ce se aud la zilele de nastere.
am pierdut, am castigat.
da, le-am avut pe amandoua.
am pierdut ocazia de a ma inscrie la erasmus, am pierdut multe numere de telefon, am pierdut randuri pretioase, am pierdut prietenii din liceu, am pierdut privirea lui furisata, am pierdut marea petrecere de plecare a lui roli, am pierdut cheile de la casa, am pierdut sarutul tau de noapte buna voi pierde concertul ‘pink martini’, am pierdut idei mari si tramvaie multe, am pierdut prea multe nopti intr-un timp atat de scurt ….. am castigat imbranceala din spate de a merge mai departe, am castigat gusturi mult mai rafinate, am castigat fratii mult mai dragi, am castigat multe rasarituri de soare, am castigat imbratisarea lui protectoare atunci cand ma clatin (la propriu si la figurat), am castigat cand am sarit gardul, am castigat mana ta in palma mea.
am pierdut, am castigat.
si amandoua m-au iubit, in sensul ca m-au facut sa simt ca traiesc, nu ca imbatranesc cu un an. si in fond, asta e cea faina parte din zi, sentimentul de a trai.
iar fraza asta poate intra si ea intr-un sertar special pentru clisee, ca de exemplu “Sufar, deci simt ca traiesc” – de ce credeti ca mai toti adolscentii vor sa fie emo? iar eu care credeam ca ei sunt emo doar pentru a fi in trend si din placerea pentru creionul dermatograf, dar de fapt ei sunt asa din cauza aceluiasi motiv pentru care noi ne dam dimineata jos din pat – si anume dorinta aceea mare ce fierbe in fiecare muschi, in fiecare vis, in fiercare cafea de “buna dimineata”, in fiercare noua nuanta de ruj cumparat, in fiecare sarut prelungit seara in fata usii, in fiecare miscare, in fiecare dans, in fiecare plan, in fiecare betie, in fiecare cui, in fiecare intalnire cu prietenii, in fiecare vacanta la mare sau la munte, in fiecare rugaciune, in fiecare…
dorinta de a simti ca esti viu.






octombrie 5, 2007 at 11:31
intotdeauna apare un castig care compenseaza pierderea.
octombrie 5, 2007 at 12:47
imi place mult postul asta.e echilibrat.asa cum esti si tu la 20 ani
octombrie 5, 2007 at 12:49
sau echilibrat cum “ar trebui” sa fie o balanta
:*
octombrie 6, 2007 at 17:33
când ţi-am spus eu că “un alt an a pierdut si un alt an a castigat” ?!
)
acum serios, eu cred că fiecare an trăit este unul pierdut pentru că viaţa e doar un drum către moarte
octombrie 7, 2007 at 15:15
totusi, cred ca e prea pesimist cum spui tu… eu vad partea plina a paharului
octombrie 7, 2007 at 15:16
am auzit ca la sfarsitul fiecarui an trebuie sa stai sa te gandesti putin la tot ce ti s-a intamplat. si daca dupa ce te-ai gandit la tot nu iti curge o lacrima, ai trait degeaba. tare, nu?
octombrie 7, 2007 at 15:19
foooooooooooooarte tare!
hug
octombrie 7, 2007 at 15:48
suntem doar suma alegerilor noastre…
octombrie 8, 2007 at 00:06
prefer sa nu imi fac astfel de socoteli. prefer sa traiesc pentru clipa ce vine iar dupa ce a trecut sa o dau uitarii. prefer sa fiu viu. sa fiu suflet. timp de bilant voi avea destul in secunda de dinainte de a deveni cenusa.
octombrie 12, 2007 at 22:30
Foarte frumos post…optimist si plin de viata. Am simtit ca traiesc tot ceea ce tu ai descris si e un mare lucru sa poti scrie asa.