details details details

 

astazi mi s-a spus ca am obiceiul de a ma entuziasma din lucruri sau gesturi mici. fraza nu a fost trantita cu rautate, stiu, dar pe un ton ce caracterizeaza un defect. mi se pare un lucru uman, privat, personal, frumos sa te bucuri de gesturi minuscule, pe care poate nici cel/cea care le face nu le realizeaza. nu e nevoie ca celalat sa stie neaparat faptul ca pe tine te-a uimit o mica miscare, dar te face sa zambesti inauntru. si poate ramane doar pentru tine, de aceea e personal, sau poate fi impartasit sau chiar rasplatit. da, recunosc, sunt om care priveste detaliile, dar nu vad nimic rau in asta. sunt efectiv lucruri care-mi sar in ochi.

daca merg pe strada, vad o niste cladiri vopsite frumos, culori care mai de care mai armonioase, dar degeaba daca in colt pica tencuiala sau la ferestrele lor sunt perdele kitschoase;

daca ascult o melodie trebuie sa ascult sau sa verific versurile, altfel e doar pe jumatate ok cu versuri ce nu sunt la locul lor;

si cand cunosc un om nou, ochii fara voia mea sar la felul sau de a vorbi (ceea ce vreau sa ma duca la felul de a gandi) sau la tenisii pe care-i poarta sau felul in care se joaca cu mainile.

they say the devil’s in the details. i hope not

photo by Peta M