un fragment

“Statea in fund pe pat, lasand cearceful sa-i ascunda trupul; sigura diferenta intre trupul si sufletul ei e ca cel din urma nu era acoperit cu nimic, gol. Savura tigara din mana ca pe ceva sfant si privea in gol, gest necaracteristic ei. Ii placea sa priveasca omul in ochi si sa-i studieze fiecare particica care se trezea in viziorul ei, dar de data asta nu putea sa o faca; nu putea sa-l priveasca. Singurul gand era ca maine nu va mai fii la fel.

Se aseaza langa ea si o saruta usor pe umar. “Nu vrei sa facem o plimbare? in parcul de langa……” Nu, nu vroia sa faca nicio plimbare, vroia doar ca el sa nu fi existat. Era o dorinta prea mare, asa-i? Ura si iubea faptul ca s-au intalnit. Ura pentru ca i-a dat viata peste cap, pentru ca o punea in fata unor decizii, pentru ca ea nu putea fi a lui in totalitate. Iubea pentru ca era altfel, pentru ca il facea sa rada, pentru ca o facea sa spuna lucruri despre ea si din ea a caror existenta nici nu o stia pana atunci, pentru ca a facut-o sa cunoasca o alta parte a vietii.

” As vrea sa plec. Se anunta o zi grea. Imi pare rau. ” si il privi pana la urma. Privirea spunea tot. Si el a inteles. O saruta usor, de data asta pe frunte, soptind ” E ok…”